Sclipiri ale ochilor căprui
Ochii căprui sunt ai mei, ai tăi sau ai oricui... ochii mei căprui sunt cei care văd doar ce vor, ce li se pare că trebuie şi merită văzut, iar sclipirile... sunt lucrurile mai mărunte sau mai grandioase, ce merită văzute... Şi când sub ochii căprui apar pistrui pe obrajii roşietici, viaţa e mai frumoasă şi viziunea asupra ei e mai colorată!
joi, 22 septembrie 2011
miercuri, 14 septembrie 2011
O zi bună!
Ziua începe bine şi frumos cand Ricky - peruşul meu - mă aleargă prin casă să mă joc cu el, când la ieşirea din bloc vecinii îmi zâmbesc şi îmi urează o zi bună, când întâlnesc zâmbetul unui copil blond, creţ şi cu ochi albaştri.
Şi lucrurile nu se opresc aici: mă mai întâlnesc în drumul meu şi cu alte cunoştinţe care îmi urează o zi frumoasă, urc într-un autobuz aglomerat în care, ca prin minune, oamenii îşi vorbesc frumos şi cobor să-mi iau covrigii pentru micul dejun de la doamna cu zâmbet prietenos şi vorbe calde.
Aşa a început ziua mea de astăzi şi sper să rămână la fel de frumoasă până deseară, târziu în noapte!
Şi lucrurile nu se opresc aici: mă mai întâlnesc în drumul meu şi cu alte cunoştinţe care îmi urează o zi frumoasă, urc într-un autobuz aglomerat în care, ca prin minune, oamenii îşi vorbesc frumos şi cobor să-mi iau covrigii pentru micul dejun de la doamna cu zâmbet prietenos şi vorbe calde.
Aşa a început ziua mea de astăzi şi sper să rămână la fel de frumoasă până deseară, târziu în noapte!
luni, 12 septembrie 2011
duminică, 11 septembrie 2011
Ceai negru la moschee
Tocmai m-am întors din concediu! Cu forţe proaspete, energii pozitive şi amintiri frumoase. Una dintre aceste amintiri se leagă de o moschee. Dar nu de orice moschee, ci de una dintre cele mai vechi moschei din ţara noastră - moscheea din Mangalia, situată destul de aproape de plajă, căci noi treceam pe lângă ea în fiecare zi în drumul nostru spre sau dinspre malul mării.
Şi deşi ne propusesem să intrăm să o vizităm, tot amânam momentul ba pentru că erau uşile închise, ba pentru că se auzeau rugăciuni dinăuntru şi nu voiam să deranjăm... dar într-una din seri ne-am făcut curaj şi ne-am apropiat. Iniţial ne-a întâmpinat un localnic invitându-ne să vizităm curtea, pentru că noul imam nu ştia română.
După o raită prin curtea moscheei, ne-am întors în faţa, cu priviri curioase spre interiorul ei. Imamul, cu o voce calmă, caldă şi prietenoasă, venise şi el în faţa moscheei şi, într-o engleză cu accent turcesc, ne invita acum să pătrundem în moschee.
Prima mea vizită într-o moschee
Am intrat bucuroşi şi privirile noastre curioase nu conteneau să se minuneze de frumuseţile şi simplitatea acestui lăcaş de cult. Imamul a început să ne povestească şi să ne explice cum ştia el mai bine despre ritualul dinaintea şi din timpul rugăciunii. A răspuns cu deschidere tuturor întrebărilor noastre, a îmbrăcat hainele de rugăciune pentru noi şi s-a asezat în locul de unde citeşte din Coran în zilele în care se fac rugăciuni mai lungi.
Am fost uimiţi să aflăm că în arabă cărţile se citesc de la ultima pagină, la prima. :)
Sigur că pe noi ne-a fascinat faptul că ne-a scris numele în arabă, iar invitaţia de a urca în minaret nu am putut decât să o primim cu mult entuziasm. Asta până am început să urcăm pe scara îngustă şi înaltă...
Am coborât apoi bucuroşi şi încântaţi de experienţă, pregătiţi să părăsim curtea moscheei cu noua noastră amintire frumoasă. Dar experienţa de la moschee nu avea să se încheie aici. Când să ieşim, soţia imamului aducea un vas aburind cu ceai. Şi ne-au invitat să ne alăturăm lor şi la acest frumos ritual al servirii ceaiului.
Am privit fascinaţi cum soţia imamului a turnat apă caldă într-unul dintre paharele de ceai şi a plimbat-o apoi prin toate celelalte pahare. A urmat turnarea esenţei de ceai în pahare şi diluarea cu apă fierbinte. Am fost serviţi cu ceai turcesc şi biscuiţi româneşti, am povestit ce ştiam noi despre islam şi am aflat lucruri noi. Eram acolo de doar câteva minute, dar simţeam că îi cunoaştem de-o viaţă pe aceşti oameni. Deveniseră prietenii noştri!
Şi deşi ne propusesem să intrăm să o vizităm, tot amânam momentul ba pentru că erau uşile închise, ba pentru că se auzeau rugăciuni dinăuntru şi nu voiam să deranjăm... dar într-una din seri ne-am făcut curaj şi ne-am apropiat. Iniţial ne-a întâmpinat un localnic invitându-ne să vizităm curtea, pentru că noul imam nu ştia română.
După o raită prin curtea moscheei, ne-am întors în faţa, cu priviri curioase spre interiorul ei. Imamul, cu o voce calmă, caldă şi prietenoasă, venise şi el în faţa moscheei şi, într-o engleză cu accent turcesc, ne invita acum să pătrundem în moschee.
Prima mea vizită într-o moschee
Am intrat bucuroşi şi privirile noastre curioase nu conteneau să se minuneze de frumuseţile şi simplitatea acestui lăcaş de cult. Imamul a început să ne povestească şi să ne explice cum ştia el mai bine despre ritualul dinaintea şi din timpul rugăciunii. A răspuns cu deschidere tuturor întrebărilor noastre, a îmbrăcat hainele de rugăciune pentru noi şi s-a asezat în locul de unde citeşte din Coran în zilele în care se fac rugăciuni mai lungi.
Am fost uimiţi să aflăm că în arabă cărţile se citesc de la ultima pagină, la prima. :)
Sigur că pe noi ne-a fascinat faptul că ne-a scris numele în arabă, iar invitaţia de a urca în minaret nu am putut decât să o primim cu mult entuziasm. Asta până am început să urcăm pe scara îngustă şi înaltă...
![]() |
| Simona |
![]() |
| Valentin |
Am privit fascinaţi cum soţia imamului a turnat apă caldă într-unul dintre paharele de ceai şi a plimbat-o apoi prin toate celelalte pahare. A urmat turnarea esenţei de ceai în pahare şi diluarea cu apă fierbinte. Am fost serviţi cu ceai turcesc şi biscuiţi româneşti, am povestit ce ştiam noi despre islam şi am aflat lucruri noi. Eram acolo de doar câteva minute, dar simţeam că îi cunoaştem de-o viaţă pe aceşti oameni. Deveniseră prietenii noştri!
sâmbătă, 10 septembrie 2011
miercuri, 31 august 2011
marți, 30 august 2011
Îmi place Elmiplant
Am descoperit de ceva timp că îmi place Elmiplant. Din mai multe motive! Primul motiv pentru care am ales să încerc produsele Elmiplant a fost acela că este o marcă (deci nu un brand) românească. Și am încercat prima dată crema de față hidratantă de zi pentru ten normal cu nectar de gutuie si vitamina E. O folosesc dimineața, ca bază de machiaj (atunci când mă machiez) sau pur și simplu ca să-mi hidrateze tenul.
Senzația de după e plăcută, pielea nu e grasă sau încărcată și mie mi se pare chiar că această cremă îmi răcorește tenul și-mi dă energia pentru dimineață.
Tot din gama aceasta, cu nectar de gutuie și vitamina E, am încercat și demachiantul. Mă declar la fel de mulțumită și de acesta. Curăță bine tenul, senzația de după este una de curat, nu mă ustură ochii de la el și mi se pare... moale, fin. :D
De curând mi-am luat crema de față nutritivă de zi pentru ten uscat, tot de la Elmiplant, cu lapte de bumbac și vitamina E. Soarele și faptul că rămăsesem de ceva timp fără cremă de față m-au adus în situația asta. :) Îmi place și ea, senzația e tot plăcută, dar parcă tot mai mult îmi place cea cu gutuie. Îmi lipsește senzația de prospețime care nu știu sigur dacă nu cumva era din cauza mirosului fin de gutui.
miercuri, 24 august 2011
duminică, 21 august 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)



