Credinţă şi răbdare! Aşa a sunat încurajarea pe care am primit-o de la un bun prieten pe 16 iunie, în ziua când tatăl meu a facut operaţia pe esofag. Pe atunci ştiam doar că este o operaţie grea. Nici noi şi nici doctorii nu s-au gandit vreodată că o să urmeze lupta cu moartea şi încă 2 operaţii plus unele mai mici pentru câte 2 drene pe fiecare plămân. Dar, cum spuneam şi în postul anterior: AM ÎNVINS! Şi acum o spun cu şi mai multă convingere. Ieri, după radioendoscopia cu gastrografin (substanţa de contrast), medicii i-au dat voie să înceapă să mănânce câte puţin piure, brânzică de vaci, iaurt. Şi asta pentru că fistula după esofag, care rămăsese singura care ne mai putea crea probleme, s-a închis! Îmi venea să plâng de fericire!
Tatăl meu a slăbit 20 de kg de când este în spital, dar sunt sigură că o să le recuperăm în timp. Sunt din ce în ce mai sigură că o să fie foarte bine. Când a fost în starea critică, când se zbătea între viaţă şi moarte, nu ştiam cum să mă mai rog ca să fie bine. Acum, nu mai ştiu cum să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru minunea pe care a făcut-o pentru noi.
Credinţă şi răbdare este de acum tot ce urez şi eu celor care trec prin momente grele. Crede şi "Dumnezeu va avea grijă" (cum spune tatăl meu). Ai răbdare şi nu-ţi pierde credinţa nicio clipa; şi Dumnezeu are rabdare cu noi!
marți, 29 iulie 2008
marți, 15 iulie 2008
Plouă şi... mi-am amintit...
Îmi place ploaia şi totuşi... atunci cand plouă cad în oala cu melancolie. Dar chiar şi aşa, îmi place!
Ochii mei căprui au plâns mai mult în ultima lună, dar mi s-a dovedit încă odată că Cineva acolo Sus chiar ne iubeşte pe toţi! Trebuie doar să ştim să cerem, să rugăm şi... SĂ MULŢUMIM! E trist cum preţuim lucrurile doar atunci când ne dăm seama că există pericolul să le pierdem. E trist cum ştim să urăm celor dragi fericire şi ne dăm altă dată seama că sănătatea ar fi fost mai importantă!
Am mai primit o lecţie şi sper să nu o uit prea curând. Am învăţat că a crede şi a te ruga nu înseamna că trebuie să ne amintim de asta doar în momentele grele.
Ţi s-a întamplat vreodata să te simţi mic?! Prea mic şi prea lipsit de puteri, de capacitaţi pentru a ajuta pe cineva... pe care iubeşti mai mult decât ai fi crezut? Eu am simţit-o în perioada asta. Şi nu e deloc plăcut. E tragic. Îti vine să... să urli, să lovesti, să spargi, să trânteşti! ...şi iţi dai seama că nici asta nu ajută... şi vrei să plângi... la nesfârşit... dar puterea există!
Nu cred eu prea mult în toată povestea cu zodiile, dar generalităţile despre Peşti mi se potrivesc destul de bine. Şi iată cum se tot spune că vietăţile astea acvatice din zodiac sunt firi foarte schimbătoare: dacă acum râd cu gura până la urechi, în secunda următoare un simplu gând îi face să plângă în hohote.
Cam aşa m-am trezit în perioada asta... am învăţat în timp să mă detaşez de ceea ce mă întristează, dar nu reuşesc să o fac decât pentru scurt timp, căci apoi mă întorc la gânduri şi tristeţe.
Dar SE SFÂRŞEŞTE! Cel pe care îl iubesc atât de mult şi care a muncit o viaţă pentru minunata familie din care fac parte se va face bine. Am învins moartea! DA, AM ÎNVINS-O si de acum vom merge mai departe împreuna. Ca şi până acum.
Te iubesc, tăticule! Să te faci bine cât mai curând!
Mâţa ta!
Ochii mei căprui au plâns mai mult în ultima lună, dar mi s-a dovedit încă odată că Cineva acolo Sus chiar ne iubeşte pe toţi! Trebuie doar să ştim să cerem, să rugăm şi... SĂ MULŢUMIM! E trist cum preţuim lucrurile doar atunci când ne dăm seama că există pericolul să le pierdem. E trist cum ştim să urăm celor dragi fericire şi ne dăm altă dată seama că sănătatea ar fi fost mai importantă!
Am mai primit o lecţie şi sper să nu o uit prea curând. Am învăţat că a crede şi a te ruga nu înseamna că trebuie să ne amintim de asta doar în momentele grele.
Ţi s-a întamplat vreodata să te simţi mic?! Prea mic şi prea lipsit de puteri, de capacitaţi pentru a ajuta pe cineva... pe care iubeşti mai mult decât ai fi crezut? Eu am simţit-o în perioada asta. Şi nu e deloc plăcut. E tragic. Îti vine să... să urli, să lovesti, să spargi, să trânteşti! ...şi iţi dai seama că nici asta nu ajută... şi vrei să plângi... la nesfârşit... dar puterea există!
Nu cred eu prea mult în toată povestea cu zodiile, dar generalităţile despre Peşti mi se potrivesc destul de bine. Şi iată cum se tot spune că vietăţile astea acvatice din zodiac sunt firi foarte schimbătoare: dacă acum râd cu gura până la urechi, în secunda următoare un simplu gând îi face să plângă în hohote.
Cam aşa m-am trezit în perioada asta... am învăţat în timp să mă detaşez de ceea ce mă întristează, dar nu reuşesc să o fac decât pentru scurt timp, căci apoi mă întorc la gânduri şi tristeţe.
Dar SE SFÂRŞEŞTE! Cel pe care îl iubesc atât de mult şi care a muncit o viaţă pentru minunata familie din care fac parte se va face bine. Am învins moartea! DA, AM ÎNVINS-O si de acum vom merge mai departe împreuna. Ca şi până acum.
Te iubesc, tăticule! Să te faci bine cât mai curând!
Mâţa ta!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)