marți, 7 octombrie 2008

Din seria lucrurilor frumoase primite pe mail

Am învăţat... că nimeni nu este perfect...
Până când nu te îndrăgosteşti.
Am învăţat... că viaţa e dură...
Dar eu şi mai şi!!!
Am învăţat...
că şansele nu trebuie niciodată să le pierzi.
Acelea pe care le pierzi tu
le prinde din zbor o altă persoană.
Am învăţat că atunci când porţi pică şi
amărăciune, fericirea se duce în alta parte.

Am învăţat...
Că ar trebui mereu folosite vorbe bune...
Pentru că mâine poate
va trebui să le retragi.
Am învăţat că un surâs
e un mod economic
pentru a-ţi îmbunătăţi aspectul.
Am învăţat
că nu pot să aleg
cum mă simt...
Dar pot mereu să fac cate ceva.
Am învăţat...
că atunci când fiul tău
nou-născut îţi ţine degetul în micul lui pumn...
s-a lipit de tine pentru toată viaţa.

Am învăţat...
că toţi vor să trăiască
în vârful muntelui...
Dar toată fericirea şi creşterea
au loc în timpul urcuşului.

Am învăţat... că trebuie să te bucuri de călătorie
şi să nu te gândeşti doar la scopul ei.

Am învăţat...
ca e mai bine
să dai sfaturi doar în doua situaţii...
Când sunt cerute
şi când de ele depinde viaţa cuiva.

Am învăţat că
cu cât irosesc mai puţin timpul...
mai multe lucruri reuşesc să fac.

sâmbătă, 20 septembrie 2008

Ca să fie 4...

Au trecut deja 3 luni de la prima operaţie a tatălui meu şi... la începul lui septembrie a facut-o şi pe a patra...

E ciudat... treci peste o experienţă neplăcută şi, dacă ai alături persoane care să te ajute, uiţi repede tot ce s-a întâmplat... parcă nici nu mai ştiu cât am plâns, câte seri am mers de la serviciu direct la spital, câtă spaimă şi îngrijorare era în sufletul meu şi cât de fals era zâmbetul meu...

Şi e bine! E foarte bine să ştii că te poţi bucura în fiecare zi de lucrurile bune şi frumoase, uitând că puţin mai înainte ai plâns şi ai fost în pragul disperării!

vineri, 1 august 2008

Să învăţăm să nu mai fim egoişti! Să învăţăm să ne pese!

Nouă ne pasa. Vouă? Flash mob umanitar! Însă nu chiar atât de flash.
EŞTI PIETON ? Vino cu o sticlă de apă plată.
EŞTI CU MAŞINA? Vino cu un bax de apă plată.
UNDE? În piaţa din faţa Casei Poporului- Palatul Parlamentului.
CÂND? Duminicş 03 august, orele 10:00-13:00.
DE CE? Pentru MARAMUREŞ, BUCOVINA ŞI MOLDOVA APA NOASTRĂ FACE MAI MULT DE 300 DE LEI.
Pentru că NE PASĂ!

VII, DEPUI APA ŞI PLECI.
ANONIMI, UMANITARI CUM POT FI ROMANII CÂND LE PASĂ.
CITEŞTE ŞI DĂ MAI DEPARTE!
FORUMURI, EMAIL, BLOGURI!
AVEM trei zile să arătăm că INTERNETUL ROMÂNESC ESTE O FORŢĂ!!!

marți, 29 iulie 2008

Credinţă şi răbdare!

Credinţă şi răbdare! Aşa a sunat încurajarea pe care am primit-o de la un bun prieten pe 16 iunie, în ziua când tatăl meu a facut operaţia pe esofag. Pe atunci ştiam doar că este o operaţie grea. Nici noi şi nici doctorii nu s-au gandit vreodată că o să urmeze lupta cu moartea şi încă 2 operaţii plus unele mai mici pentru câte 2 drene pe fiecare plămân. Dar, cum spuneam şi în postul anterior: AM ÎNVINS! Şi acum o spun cu şi mai multă convingere. Ieri, după radioendoscopia cu gastrografin (substanţa de contrast), medicii i-au dat voie să înceapă să mănânce câte puţin piure, brânzică de vaci, iaurt. Şi asta pentru că fistula după esofag, care rămăsese singura care ne mai putea crea probleme, s-a închis! Îmi venea să plâng de fericire!

Tatăl meu a slăbit 20 de kg de când este în spital, dar sunt sigură că o să le recuperăm în timp. Sunt din ce în ce mai sigură că o să fie foarte bine. Când a fost în starea critică, când se zbătea între viaţă şi moarte, nu ştiam cum să mă mai rog ca să fie bine. Acum, nu mai ştiu cum să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru minunea pe care a făcut-o pentru noi.

Credinţă şi răbdare este de acum tot ce urez şi eu celor care trec prin momente grele. Crede şi "Dumnezeu va avea grijă" (cum spune tatăl meu). Ai răbdare şi nu-ţi pierde credinţa nicio clipa; şi Dumnezeu are rabdare cu noi!

marți, 15 iulie 2008

Plouă şi... mi-am amintit...

Îmi place ploaia şi totuşi... atunci cand plouă cad în oala cu melancolie. Dar chiar şi aşa, îmi place!

Ochii mei căprui au plâns mai mult în ultima lună, dar mi s-a dovedit încă odată că Cineva acolo Sus chiar ne iubeşte pe toţi! Trebuie doar să ştim să cerem, să rugăm şi... SĂ MULŢUMIM! E trist cum preţuim lucrurile doar atunci când ne dăm seama că există pericolul să le pierdem. E trist cum ştim să urăm celor dragi fericire şi ne dăm altă dată seama că sănătatea ar fi fost mai importantă!

Am mai primit o lecţie şi sper să nu o uit prea curând. Am învăţat că a crede şi a te ruga nu înseamna că trebuie să ne amintim de asta doar în momentele grele.

Ţi s-a întamplat vreodata să te simţi mic?! Prea mic şi prea lipsit de puteri, de capacitaţi pentru a ajuta pe cineva... pe care iubeşti mai mult decât ai fi crezut? Eu am simţit-o în perioada asta. Şi nu e deloc plăcut. E tragic. Îti vine să... să urli, să lovesti, să spargi, să trânteşti! ...şi iţi dai seama că nici asta nu ajută... şi vrei să plângi... la nesfârşit... dar puterea există!

Nu cred eu prea mult în toată povestea cu zodiile, dar generalităţile despre Peşti mi se potrivesc destul de bine. Şi iată cum se tot spune că vietăţile astea acvatice din zodiac sunt firi foarte schimbătoare: dacă acum râd cu gura până la urechi, în secunda următoare un simplu gând îi face să plângă în hohote.

Cam aşa m-am trezit în perioada asta... am învăţat în timp să mă detaşez de ceea ce mă întristează, dar nu reuşesc să o fac decât pentru scurt timp, căci apoi mă întorc la gânduri şi tristeţe.

Dar SE SFÂRŞEŞTE! Cel pe care îl iubesc atât de mult şi care a muncit o viaţă pentru minunata familie din care fac parte se va face bine. Am învins moartea! DA, AM ÎNVINS-O si de acum vom merge mai departe împreuna. Ca şi până acum.

Te iubesc, tăticule! Să te faci bine cât mai curând!

Mâţa ta!

marți, 25 martie 2008

Mesaje "dese"

Cu rugămintea să-mi fie iertate promisiunile nerespectate, revin să spun ca, între timp, "copilu'" s-a mai schimbat un pic (dar nu s-a maturizat suficient), a mai învăţat câte ceva, a mai schimbat un job... dar tot copil a rămas.

Am considerat că n-o să-mi citească cineva vreodată posturile de aici aşa că m-am oprit din scris. Am oprit un lucru încă dinainte să înceapă şi acum mă simt vinovată...

Sper, dar nu mai promit, să-mi iau revanşa! Să scriu cât mai des şi cât mai multe păreri şi trăiri ale mele... aici. Să le vedeţi voi... cei care vă rătăciţi şi pe aici.