E iarnăăă!!!

În seara asta am mers pe jos prin ninsoare! Am văzut un oraş alb şi frumos! M-a nins, mi-au îngheţat mâinile şi picioarele şi nasul şi am ajuns acasă cu parul ud, obrajii roşii şi căciula căzută pe ochi! Dar m-am bucurat de iarnă ca un copil! :)

Zăpada nu e încă bună de bulgari, dar e frumoasă!

Vis de toamnă...

Am visat cu ochii deschişi...

Am visat că te priveam şi îţi plăcea... zâmbeai!

Ne ţineam de mână tăcuţi şi norii se jucau deasupra noastră. Aşa, fără cuvinte, eu ştiam ce simţi, iar tu ştiai ce gandesc şi am rămas privind în zare cum vântul gâdila uşor frunzele copacilor...

Am visat că stateam pe prispă unei case frumoase... eu desculţă, tu zâmbind, privind la pistruii mei scăldaţi de razele soarelui...

şi nu m-am trezit.

Doar ea e vinovată...

"Apa" e un cuvânt atât de lin...
Atât de cald şi-atât de rece în acelaşi timp!
Mi-era uşor să îl rostesc:
Apă, aer, foc... sunau la fel...
Acum când îl aud înmărmuresc!

"Trăieşti din amintiri!", mi se tot spune...
Dar cum să uit că ei s-au dus?
Amintirea lor rămâne în sufletul meu vie!
De-aş fi ştiut... măcar o clipă...
Măcar un semn să fi avut!

Dar nu! A fost fulgerator!
O viaţă, două, trei şi-a patra...
Apa, doar ea e vinovată
Şi nu are judecător,
Nimeni nu-i cere socoteală
C-a luat ce nu era al ei...