"Apa" e un cuvânt atât de lin...
Atât de cald şi-atât de rece în acelaşi timp!
Mi-era uşor să îl rostesc:
Apă, aer, foc... sunau la fel...
Acum când îl aud înmărmuresc!
"Trăieşti din amintiri!", mi se tot spune...
Dar cum să uit că ei s-au dus?
Amintirea lor rămâne în sufletul meu vie!
De-aş fi ştiut... măcar o clipă...
Măcar un semn să fi avut!
Dar nu! A fost fulgerator!
O viaţă, două, trei şi-a patra...
Apa, doar ea e vinovată
Şi nu are judecător,
Nimeni nu-i cere socoteală
C-a luat ce nu era al ei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu