Credinţă şi răbdare! Aşa a sunat încurajarea pe care am primit-o de la un bun prieten pe 16 iunie, în ziua când tatăl meu a facut operaţia pe esofag. Pe atunci ştiam doar că este o operaţie grea. Nici noi şi nici doctorii nu s-au gandit vreodată că o să urmeze lupta cu moartea şi încă 2 operaţii plus unele mai mici pentru câte 2 drene pe fiecare plămân. Dar, cum spuneam şi în postul anterior: AM ÎNVINS! Şi acum o spun cu şi mai multă convingere. Ieri, după radioendoscopia cu gastrografin (substanţa de contrast), medicii i-au dat voie să înceapă să mănânce câte puţin piure, brânzică de vaci, iaurt. Şi asta pentru că fistula după esofag, care rămăsese singura care ne mai putea crea probleme, s-a închis! Îmi venea să plâng de fericire!
Tatăl meu a slăbit 20 de kg de când este în spital, dar sunt sigură că o să le recuperăm în timp. Sunt din ce în ce mai sigură că o să fie foarte bine. Când a fost în starea critică, când se zbătea între viaţă şi moarte, nu ştiam cum să mă mai rog ca să fie bine. Acum, nu mai ştiu cum să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru minunea pe care a făcut-o pentru noi.
Credinţă şi răbdare este de acum tot ce urez şi eu celor care trec prin momente grele. Crede şi "Dumnezeu va avea grijă" (cum spune tatăl meu). Ai răbdare şi nu-ţi pierde credinţa nicio clipa; şi Dumnezeu are rabdare cu noi!
2 comentarii:
Sunt fericita ca totul a iesit bine, scumpa! Inca de la inceput, ti-am zis sa ai rabdare, pentru cxa sigur totul o sa fie bine!
Si... in curand berea, nu?
:) se apropie si berea, flori! i-am spus tatalui meu de reactia ta si a zambit. zambetul acela afectat pe care doar noi, cei care il cunoastem bine, il stim. si o sa fie si berea si petrecerea si tot si pot spune ca dupa experienta asta am invatat sa-i preuiesc si mai mult pe ai mei.
Trimiteți un comentariu